Universitatea Alexandru Ioan Cuza nu este doar instituția emblemă a învățământului ieșean ci este prima instituție de învățământ superior modern a României, inaugurată la 26 octombrie 1860, în plină euforie generată de proaspăta Unire a Țării Românești cu Moldova. Încă de la inaugurare Universitatea a pornit pe drumul progresului continuu, evoluția sa remarcabilă conferindu-i un loc de cinste în rândul instituțiilor europene de același calibru. Poziționarea sa într-unul din cartierele istorice ale Iașului, cartierul Copou, precum și aspectul maiestos al clădirii fac ca Universitatea să fie populară nu doar în rândul celor ce aspiră la un proces de educare la standarde academice ci se regăsește și în topul preferințelor celor ce vizitează frumosul oraș Iași. Palatul Universității, actualul corp A, a cărui intrare monumentală este păzită metaforic de doi lei, deveniți simboluri ale clădirii, îmbină cu succes stilul clasic cu cel baroc, după trendul eclectic al vremii. Construit între 1893 și 1897 după planurile arhitectului Louis le Blanc și extins în perioada interbelică, palatul s-a bucurat de o inaugurare pe măsură, înnobilată de prezența regelui Carol I și a Reginei Elisabeta. Ulterior, în prima jumătate a secolului XX au fost construite noi corpuri.
În centrul palatului universitar tronează o aulă de trei sute de locuri unde au loc evenimente culturale sau întâlniri ale mediului universitar. Biblioteca de la primul nivel este o adevărată poezie arhitecturală prin extraordinarele frize decorative ce o îmbogățesc fiind considerată una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume. “Sala pașilor pierduți” situată pe culoarul de intrare al aripei din dreapta este o amplă operă de artă, 300 mp decorați cu 19 fresce realizate de renumitul pictor român Sabin Bălașa în tehnica secco, cu o cromatică ce amintește de misteriosul albastru de Voroneț și inspirate din istoria și spiritualitatea poporului român. În anul 2002 Sabin Bălașa desăvârșește Aula Magna “Mihai Eminescu” din incinta Universității dăruindu-i o impresionantă frescă, “Galaxia iubirii” o “radiografie a universului eminescian”, adevărată capodoperă a picturii românești.
