Strada Lipscani

Strada Lipscani este aproape sinonimă cu centrul istoric al Bucureștiului, în zilele noastre. Strada are mai puțin de 1km și începe din dreptul străzii Anghel Saligny (sectorul 5), terminându-se în Calea Moșilor (sectorul 3).

Numele provine de la cuvântul lipscan, atribuit negustorilor ce vindeau pe piețele din România mărfuri aduse de la Lipsca, denumirea veche a actualului oraș Leipzig. Prima mențiune a străzii este în anul 1589, când aceasta era cunoscută sub denumirea de ,,Ulița Mare”. La început, strada era foarte îngustă și făcea legătura între Podul Mogoșoaiei (fosta Calea Victoriei) și centrul comercial al Bucureștiului. Importanța ei crește în vremea lui Constantin Brâncoveanu, devenind punctul de pornire al drumurilor comerciale către Țara Românească, Orientul și Occidentul Europei.

Zona era locul a numeroase prăvălii, magazine, ateliere și hanuri, fiind un important punct de întâlnire al negustorilor vremii. De asemenea, Lipscaniul era singurul loc din București unde nu se aflau apartamente de locuit. La începutul secolului al XIX-lea, aici este construit poate cel mai cunoscut Han al Bucureștiului, Hanul cu Tei, care există și azi, având înscris deasupra intrării, în piatră, anul în care a fost construit, 1833.

Tot aici se află și Hanul Gabroveni, cel mai vechi și mai impunător, construit în 1739, refăcut și redeschis, după ce se afla într-o stare avansată de degradare. Hanul era locul în care se cazau demnitarii străini veniți cu treabă la București.

Specificul comercial al zonei a dus și la ridicarea unor bănci, fosta clădire a Băncii Naționale fiind construită aici, între 1883 și 1885.

Clădirile de pe Lipscani au fost naționalizate în 1948 și date în folosință în anii 1980, moment în care starea lor de degradare s-a agravat. Astăzi, putem spune că zona și-a pierdut din farmecul de altădată, însă rămâne unul din simbolurile  Bucureștiului trecut.