ealizat între 1921-1922, Arcul de Triumf este unul din cele mai cunoscute monumente ale Capitalei, fiind situat în partea nordică a orașului, în piața care îi poartă numele. Trei bulevarde se întâlnesc la intersecția cu Arcul, care a fost proiectat de Petre Antonescu, pentru a comemora victoria României în Primul Război Mondial.
Bucureștiul a avut alte 5 arcuri de triumf înaintea celui care dăinuiește și astăzi, însă niciunul dintre ele nu a rezistat. Inaugurarea din 1922 a fost grăbită, doar scheletul monumentului fiind turnat în beton armat, în timp ce basoreliefurile exterioare au fost realizate în ipsos. Din această cauză, arcul a trecut printr-o perioadă dificilă, căzând în paragină. În 1932, la presiunile jurnaliștilor acelor timpuri, și mai ales a lui Mihai Mora, care a scris un articol cu numele ”O datorie imperioasă”, basoreliefurile au fost într-un final înlocuite cu unele de piatră. Tot Petre Antonescu a fost chemat pentru câteva îmbunătățiri exterioare.
În 1936, Arcul de triumf este finalizat integral și inaugurat, cu ajutorul poporului român, care contribuie cu donații la consolidarea sa. Structura finală se aseamănă cu cea a Arcului de Triumf din Paris, are 27 de metri înălțime și forma unui paralelipiped.
La instalarea comunismului, Arcul de Triumf pierde de pe lateralele sale cele 2 texte ale proclamațiilor lui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării României în război și a încoronării de la Alba Iulia, din 1922.
