Trecutul istoric al satului Bentu se regăseste pe o perioada de mai bine de două secole. În această perioadă multe evenimente au trecut peste satul nostru, printre care amintim și perioada celor doua războie mondiale. De aceea considerăm că este necesar să amintim despre cei care și-au jertfit viața în lupta pentru neatârnarea neamului. Astfel, în primul război mondial, 55 de oameni din satul Bentu și-au lăsat gospodăria și familia și au plecat la luptă cu arma in mână pentru eliberarea pământului strămoşesc. Ei au îndurat vicisitudinile războiului şi şi-au jertfit viaţa pentru a asigura celor rămaşi acasa o viaţă demnă.
Acestora se cuvine să ne plecăm cu stimă şi respect pentru curajul de care au dat dovadă.
Greu tribut în vieţi omeneşti a dat satul Bentu. Au căzut la datorie 55 de ţărani în primul război mondial şi 32 în cel de-al doilea război mondial.
Dacă în 1916 satul Bentu care era în formare şi avea o populaţie redusă din care un numar mare de oameni au murit în război se pune întrebarea firească: Cum de s-a mai asigurat creşterea populaţiei din Bentu când au dispărut atâţia bărbaţi? Răspunsul este următorul: la plecarea pe front au rămas în fiecare familie doi-trei copii care au format o nouă generaţie astfel ca viaţa în sat şi-a urmat cursul ei normal. Mare durere s-a aşternut peste sat. Eram copii si vedeam pe toate ulitile femei îmbrăcate în haine cernite. Erau văduvele de război care toată viaţa au purtat doliu, au făcut parastase şi şi-au jelit morţii.
A trebuit să treacă anii pentru generaţia aceea ca să uite această durere. În toate satele atât la şes cât şi la deal şi munte au fost construite monumente ale eroilor spre cinstirea martirilor căzuti pe câmpul de luptă. În fiecare an în luna mai avea loc o manifestatre închinată eroilor căzuţi la datorie, ce se organiză în faţa monumetului eroilor şi cu care ocazie elevii şcolii prezentau cântece şi poezii ca de exemplu: “Presăraţi pe-a lor morminte”.
Generaţiile ce au urmat, inclusiv generaţia actuală, trebuie să înţeleagă că făra jertfa atâtor oameni n-ar fi fost posibilă viaţa noastră astăzi, iar atunci când trecem prin faţa monumentului eroilor neamului se cade să ne descoperim în semn de omagiu şi să ne închinăm cu smerenie rugându-ne pentru odihna sufletelor lor.
