Situată pe emblematica arteră pietonală Alexandru Lăpușneanu, clădirea Muzeului Unirii ascunde în spatele frumoaselor porți nu doar colecții de o deosebită valoare istorică, documentară și artistică ci o bogată istorie proprie. Construită la începutul secolului al XIX-lea, clădirea în stil neoclasic este pe rând gazdă primitoare a mai multor familii boierești ale Moldovei. Familiile Catargi, Paladi, Cantacuzino-Pașcanu sau Ghica sunt printre primii proprietari ai interesantului palat și deși nume răsunătoare din cartea de istorie a neamului românesc, pălesc în umbra celui ce își are aici reședința vreme de patru ani. Este vorba despre domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, datorită căruia edificiul va fi cunoscut din 1859 și până astăzi drept “Palatul Cuza”. Dar domnitorul nu este singurul conducător român ce a fost găzduit la palat. În timpul primului război mondial, pe perioada în care Bucureștiul a fost ocupat de către trupele germane, palatul l-a găzduit pe regele Ferdinand, care și-a stabilit aici cartierul general.
Din 1937, clădirea ajunge în proprietatea statului iar marele savant Nicolae Iorga, conștient de valoarea istorică a edificiului face propunerea de a fi destinat nobilei misiuni de păstrător al colecțiilor privitoare la istoria Unirii Principatelor Române. Astfel, muzeul înglobează atât aspecte ale epocii unirii cît și dovezi ale timpului petrecut acolo de către domnitorul Cuza: cabinetele sale de lucru, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul Doamnei și un dormitor. La 24 ianuarie 1959 este inaugurat Muzeul Unirii clădirea devenind astfel locul unde românii pot să se conecteze la unul dintre cele mai importante momente ale istoriei naționale.
